asde.ro

Popularity: 15%

Dedublarea astrală (sau călătoria astrală) este un subiect legat de Ezoterism și Paranormal – Este o experință extracorporală obținută fie în starea de veghe, fie prin visare lucidă sau prin meditație profundă.

Conceptul de Dedublare astrală presupune existența unui alt corp, separat de corpul fizic, capabil să călătorească în planuri nefizice ale existenței. De obicei aceste planuri sunt denumite Astral, Eteric, sau Spiritual.

Tema dedublării astrale este controversată, scepticii spun că există slabe dovezi că ceva părăsește cu adevărat corpul și că fenomenul este mai aproape de un Vis lucid sau halucinație, ce poate fi indus și prin substanțe chimice.

În favoarea faptului că ceva chiar părăsește corpul vin și relatările persoanelor care în timpul operațiilor chirurgicale sau în urma unor accidente au spus cum se vedeau undeva în exteriorul acțiunii, în afara corpului, putând sa-și vadă propriul corp fizic sau activitatea din jurul corpului fizic, ulterior putând fi verificate afirmațiile subiecților.

Aceste experiențe sunt numite experiențe extracorporale (în engleză: out-of-body experience).

Sursa: CrimeTv.ro

Popularity: 14%

Astronauţi şi oameni de ştiinţă din toată lumea au discutat la o conferinţă în Germania despre cum poate fi apărat Pământul de o eventuală ciocnire cu un asteroid. Concluzia este optimistă: catastrofa poate fi prevenită chiar cu tehnologiile disponibile în prezent.

Popularity: 4%

UPDATE 4: Presedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri seara ca pachetele suspecte gasite la bordul avioanelor din Yemen contineau explozibil, tinta fiind doua sinagogi din Chicago. Reamimtim ca un avion cargo care efectua o cursa Yemen – Chicago a fost chemat la sol pe aeroportul din Londra, la bordul sau fiind gasita o incarcatura suspecta, anunta Reuters, care citeaza CNN.

Obama a mai spus ca aceste evenimente releva o “amenintare terorista credibila” la adresa SUA. Inainte de briefingul de presa al lui Barack Obama, Reuters a anuntat, citind surse din FBI, ca testele initiale efectuate asupra incarcaturii suspecte de la bordul avionului aterizat linga Londra nu au relevat prezenta unor explozibili.

Incarcatura suspecta a fost descoperita la bordul unui avion United Parcel Service (UPS), dupa ce avionul a fost oprit la Londra.

Doua avioane ale UPS aflate pe aeroportul Philadelphia si un altul pe aeroportul Newark din New Jersey sunt cercetate de echipele de securitate, pentru a verifica prezenta unor eventuale incarcaturi suspecte.

Si un camion UPS aflat in New York este cercetat, afirma politia.

Autoritatile au reactionat in urma unor informatii potrivit carora obiecte suspecte se aflau la bordul unor zboruri de marfa care au aterizat vineri in Newark, New Jersey si Philadelphia.

Avioanele au fost duse intr-o locatie indepartata, din masuri de siguranta, a spus Autoritatea privind Siguranta Transporturilor, potrivit CNN.

In Philadelphia, unitatile de pompieri au raspuns unui incident care implica doua avioane – un avion al companiei UPS si un avion de pasageri 757 fara nici o persoana la bord, au spus oficialii citati.

Cele trei persoane de la bordul unuia dintre avioane au fost scanate si rezultatele n-au indicat nimic. Nu se cunoaste natura materialului care a generat suspiciunile autoritatilor americane.

Update2: Yemenul a anuntat ca este dispus sa declanseze o investigatie in cazul “pachetelor” suspecte, a anuntat un oficial guvernametal, citat de AFP.

Sursa: HotNews.ro

Popularity: 3%

Cercetările arheologice atestă existenţa aşezărilor umane pe teritoriul României încă de acum 1 – 2 milioane de ani (pe Valea Dârjovului, la Bugiuleşti, în zona râurilor Olt şi Olteţ). Procesul de antropogeneză s-a desfăşurat în zona cuprinsă între Carpaţii Păduroşi, Dunăre şi Marea Neagră. Culturile neolitice Boian – Gumelniţa în Câmpia Română şi Dobrogea, Cucuteni – Ariuşd în Moldova şi estul Transilvaniei, Turda – Petreşti în Transilvania, Banat şi Oltenia, au un element comun, şi anume olăria policromă, de o frumuseţe rară şi o tehnică remarcabilă.

Variat  şi armonios,pitoresc şi bogat,teritoriul de la Dunăre,Marea Neagră si Carpaţi a fost un cadru natural propice vieţii din cele mai vechi timpuri- diversitatea reliefului,mulţimea apelor care-l străbat,clima relativ blândă toate au contribuit la aşezarea succesivă pe acest pamânt a multor seminţii umane.Astfel, la confluenţa unor marii arii culturale şi de civilizaţie,populaţiile care s-au stabilit în chip durabil pe acest teritoriu s-au dezvoltat în strânsă legatură cu mediul geografic,creând o cultură şi o civilizaţie cu trăsături specifice.

În această lucrare doresc să schiţez pe scurt  evoluţia omului în spaţiul carpato danubiano pontic în paleolitic şi mai ales mezolitic.

Voi încerca această prezentare prin  scoaterea în evidenţă a  unor descoperiri arheologice. Voi vorbi în special despre modul de viaţă al fiecărei culturi şi despre uneltele pe care le foloseau acestea. Desprinderea omului din animalitate este inseparabilă de activitatea producerii de unelte.

Omul în evoluţia sa a trăit în două aspecte climatice diferite: perioada glaciară (pleistocenul) şi perioada post-glaciară (holocenul). Cea mai mare parte a evoluţiei umane  s-a derulat în paleolitic, adică în perioada glaciară. Această locuire a omului a lăsat numeroase vestigii încă de la începutul populării spaţiului, unele dintre care aparţin mezoliticului, termen care în ultimul timp este considerat neadecvat, propunându-se termenul de epipaleolitic.

Cronologic mezoliticul se încadrează între 11/10 mii – 7 mii î.Chr.. şi corespunde sfârşitului epocii glaciare, când odată cu retragerea gheţarilor spre nord, dispare şi fauna (mamutul, rinocerul lânos, renul polar etc.) şi flora,tipice perioadei glaciare. În zonă rămân animalele mici, acomodate noilor condiţii, iar în locul pădurilor de conifere şi a tundrei îşi vor face apariţia silvostepa şi stepa.

Relieful capătă o configuraţie asemănătoare cu cea actulă. Aceste schimbări intervenite în faună şi floră îşi lasă amprenta şi în modul de viaţa al oamenilor, care după cum indică investigaţiile arheologice se dispersează în grupuri mai mici de vânatori pribegi, constituite din 20-30 indivizi, care rareori duceau o viaţă sedentară.Uneltele masive din paleoliticul superior, când omul vâna animale de turmă, sunt înlocuite cu unele mai mici, mai practice, mai uşor de confecţionat şi de purtat în lungile peregrinări. Vechile suliţe cu vârf din silex, os sau corn sunt înlocuite cu arcul şi săgeata, arma efectivă la vânatul animalelor singuratice, a păsărilor.

O importanţă tot mai mare capătă în această perioada pescuitul şi culesul. Tot din această perioadă este atestată şi domesticirea animalelor.Populaţia în epoca mezolitică a continuat, într-o oarecare măsură, acelaşi mod de viaţa ca cel al vânătorilor şi pescarilor din paleoliticul superior.

În Moldova vieţuiau încă grupuri aparţinând epigravetianului final, ale căror industrii litice se caracterizează printr-o microlitizare accentuată, fenomen caracteristic îndeosebi mezoliticului.Acest fenomen de microlitizare reprezintă o acomodare la noile condiţii şi se caracterizează prin micşorarea mărimii uneltelor şi a armelor.

Fenomenul microlitizării este strâns legat de fenomenul geometrizării, adică de conferire uneltelor şi armelor a unor forme geometrice (trapez, triunghi, segment, cerc).Se observă o diversificare în repertoriul uneltelor, unele din ele venind încă din paleoliticul superior. Printre cele mai numeroase trebuie de menţionat lame, gratoare, burine, vârfuri tip “laGravette”, nuclee, străpungătoare, gratoare-burine etc.

Tehnica de confecţionarea a uneltelor este asemănătoare cu cea din paleoliticul superior – aşchiere, lamelare, retuşare. În urma analizelor s-au surprins două tehnici proprii de execuţie (paleolitice):

1. tăierea (tehnica bicefală);

2. debitajul (tehnica unicefală sau a aşchierii).

Tăierea este o tehnică a paleoliticului inferior cu reveniri şi în epocile ulterioare.Procedeul tehnic folosit este percuţia directă realizată cu un percutor mobil sau fix, intenţionându-se realizarea la bulgărele de silex a unui tăiş prin lovituri alternative asuprafeţei piesei.Concomitent evoluează tehnica aşchierii.

Obţinerea unor aşchii de silex subţiri se realizează ori prin utilizarea percuţiei indirecte (între percutor şi nucleu se aşează o aşchie de os pentru a anula parţial şocul loviturii) sau prin presiune (operaţii fine de retuşare a piesei).

Silexul (cremenea) este o rocă silicioasă care se găseşte sub formă de bulgări sau de lentile în rocile calcaroase (depuneri de calcar sau de cretă). De obicei, această rocă nu a fost exploatată în mine, ci s-au adunat bolovanii de silex găsiţi pe văile unor râuri. Roca se caracterizează prin duritate destul de mare, clivaj regulat, spargere concoidală (cu valuri concentrice), luciu sticlos. Aşchiile au marginile foarte tăioase. Culoarea diferă de la un depozit la altul. Cel mai adesea are nuanţe cafenii, cenuşii, dar există şi variante galbene sau roz. Silexul a fost folosit încă din paleoliticul inferior, utilizarea continuând până la sfârşitul epocii bronzului. Cele mai importante depozite de silex din spaţiul actual al României se găsesc pe Prutul Mijlociu, în nordul Moldovei (silexul de Prut), în sudul Dobrogei (silexul de Medgidia), în Banat, pe Bega Superioară, în Munţii Poiana Ruscă (silexul de Făget), la est de Valea Prahovei (silexul de Lapoş). Uneori au fost folosite şăi varietăţi de silex din Platforma prebalcanică (în sudul Olteniei) sau silex de Nistru.

Obsidiana este o sticlă naturală, de origine vulcanică. Are textură vitroasă şi este translucidă. Se caracterizează prin duritate 6-6,5, clivaj controlabil şi spărtură concoidală. Este o rocă saracă în apă (maxim 2,5 %). Are diverse culori: neagră- violacee, neagră-cenuşie, cenuşiu- alburie. Aşchiile au marginile şi mai taioase decât ale silexului. În timp ce  în Bazinul Mediteraneean obsidiana există în cantităti mari, la noi se găseşte rar, în depozite mici în M. Poiana Ruscă, în SE Munţilor Apuseni, Maramureş sî în Munţii Perşani. Ea începe a fi folosită doar în paleoliticul superior, fiind mai frecventă în neolitic, mai ales în aria culturii cu ceramică liniară. Piesele de obsidiană sunt mai numeroase în Transilvania, rare în Banat şi foarte rar în teritoriul extracarpatic. Se pare că o mare parte a pieselor din Transilvania sunt realizate dintr-o obsidiană de import adusă din NE Ungariei şi estul Slovaciei, din zona Tokay-Prešov. Cele mai multe piese din obsidiană sunt microlitice. Raritatea acestei roci ca şi frumuseţea ei au facut ca, adesea, sa fie considerată o piatră semi-preţioasă, motiv pentru care în neolitic se foloseşte de multe ori pentru confecţionarea unor podoabe, mai ales pandantive.

Din paleoliticul mijlociu până în neolitic se înregistrează o serie de progrese. Se trece la tehnica prelucrării care capătă o formă determinată şi care are un plan de lovire. Nucleele astfel preparate au formă de disc (în perioada musteriană), carapace de broască ţestoasă (în perioada levallois) sau formă prismatică (în paleoliticul superior).

De importanţă deosebită în istoria uneltelor de piatră este tehnica levallois care se remarcă prin impunerea în mintea meşterului a formei produsului finit – gândire conceptuală. Se dezvoltă tehnica retuşării, urmărind iniţial ameliorarea formei sau obţinerea unui anumit contur al piesei, fără a suprima tăişul. Punctul culminant (în epipaleolitic) l-a constituit piesa de schimb standard: detaşarea de piese de mici dimensiuni standardizate, încât la rupere să fie înlocuite cu altele bune. Totodată apare pedunculul permiţând o mai bună înmănuşare.

Fasonarea se executa prin raclaj şi rar prin abraziune. Decorul pieselor de artă mobilieră se realiza prin gravare, iar procedeul perforării se întâlnea în mod curent. Între tipurile noi de artefacte se numără: vârfuri polifuncţionale (pentru perforat, împletit etc.), acul de cusut, cârligul de pescuit rectiliniu şi curb de os şi corn, netezitoare diverse (lissoirs) pentru prelucrarea pieilor, chasse-lames pentru debitajul indirect al materialelor litice, bastoane perforate, vârfuri de suliţă de diferite tipuri (prima armă compozită), recipiente de os, o gamă largă de piese de artă mobilieră (dinţi perforaţi, pandantive etc.).

Epipaleoliticul înregistrează evoluţia finală a acestor parametri, iar mezoliticul aduce extinderea fabricării şi utilizării artefactelor din corn de cervide, canini de mistreţ, aplicarea relativ frecventă a tehnicii abraziunii liniare în etapa debitajului (tăierea cu fibra sablată), a fasonării prin abraziune în suprafaţă şi utilizarea curentă a arcului cu săgeţi ale cărui armături sunt realizate din os.

În ultimul deceniu, interesul pentru acest domeniu se concretizează în:  realizarea primei lucrări de doctorat tratând IMDA preistorică din România (Corneliu Beldiman);  zeci de articole, studii, comunicări susţinute la reuniuni ştiinţifice interne şi internaţionale, capitole ale unor monografii, lucrări de licenţă etc. (autori: Alexandra Bolomey, Silvia Marinescu-Bîlcu, Corneliu Beldiman; recent: Alexandra Micu, Paula Mazăre, Valentina Voinea, Monica Mărgărit, Luminiţa Bejenaru).
Interesul pentru studiul artefactelor preistorice din materii dure animale se consemnează sporadic încă în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, prin activitatea arheologică de teren a lui Cezar Bolliac şi cea de cabinet a lui Alexandru Odobescu.

Odată cu schimbarea mediului de viaţă a comunităţilor mezolitice se schimbă şi caracterul aşezărilor omeneşti. Acestea devin sezoniere, stratul de cultură din ele fiind extrem de subţire.
Pe teritoriul dintre Carpaţi şi Prut în perioada mezolitică se dezvoltă două culturi: swidereanu şi tardenoasianul, precum şi o fază distinctă – Măluşteni-II. Dovezile culturii swideriene pe teritoriul Moldovei au apărut în cadrul amplelor cercetări din sectorul Ceahlău. Iniţial a fost descoperită aşezarea de la Scaune, iar mai apoi cea de la Bardosu-Bicaz Chei, unicele staţiuni swideriene din Moldova.

Grupul de vânători, asa-numiţii swiderieni au pătruns în Carpaţii Orientali, venind dinspre nord-nord-est încă în gravetian. Deşi din punct de vedere economic swiderianul este o cultură paleolitică târzie, cronologic ea se încadrează în mezolitic, fiind o cultură de început a acestuia.

Concentrarea aşezărilor swideriene în regiunea Ceahlăului se explică de unii cercetători prin faptul că comunităţile acestei culturi au rămas aici în urma retragerii gheţarului datorită climei statornice pe creasta Carpaţilor, ceea ce contravine afirmaţiilor că swiderianul este o cultură alogenă, ultima fiind mai acceptabilă.

Materialul arheologic descoperit este bogat, fiind reprezentat de gratoare, burine, vârfuri cu peduncul şi de tip “la Gravette”, lame, nuclee etc., obţinute prin tehnicile sus menţionate, folosind ca materie primă silexul de Prut, silexul patinat în alb.O altă cultură din spaţiul dintre Carpaţi şi Prut, şi nu numai, este tardenoasul, cunoscut după un numar de 15 aşezări .

Printre marii pioneri ai descoperirilor arheologice în privinţa paleoliticului şi printre cei care au emis ipoteze în privinţa culturilor care au trăit în acele vremuri putem enumera persoane ca: Alexandru Vulpe, C.S. Nicolaescu Plopsor,Dardu Nicolaescu Plopsor,V.Teodorescu,Vasile Pârvan,Dionisie M. Pippidi.,Mircea Petrescu-Dâmboviţa  şi mulţi alţii.

Primele identificări îi aparţin lui N.Zaharia, iar de cercetarea sa mai intensă s-a ocupat Al.Paunescu. Principalele  aşezări – Erbiceni,Ripiceni Izvor, Ghireni, Buesti-Dealul Taberei, Băneasa I si II, Bălăbănesti etc.Cultura tardenoasului evoluează de la începutul holocenului, etapa finală a ei fiind greu de depistat, ea situându-se între mileniul VI-V îHr., pentru unele regiuni chiar mil. IV îHr. Ea s-a dezvoltat pe un fond epigravetian final, la care pe parcurs s-au adăugat si alte elemente venite din zone culturale învecinate. În dependenţă de prezenţa gravetiană au fost detectate două faze: prima reprezentată la Gâlma Roate, unde fondul gravetian este mai pregnant, şi a doua documentată la Erbiceni, Ripiceni-Izvor, Ghireni, Cotusca şi Ciumeşti, cu un orizont gravetian mai puţin accentuat.

Tardenoasul din Moldova se încadrează într-o arie culturală N-W Pontică, astfel că descoperiri tardenoasiene au fost şi la Est de Prut, cercetate de A.Cernîş şi
N.Chetraru ca cele de la Frumuşica, Putineşti, Gura Kamencii VI,Varvareuca IX, Cenuşa I, Bobuleşti VIII, Costeşti V, dar şi la Est de Nistru – Ghirjevo, Grubenki, Baraboi I, Orlovka, Dovjanca.
Inventarul litic e constituit din gratoare (pe aşchii şi lame), lame, nuclee, burine etc de diferite forme.
Tot tardenoasului îi aparţine şi aşezarea de la Soroca pe care V.Marchevici o atribuie neoliticului aceramic. Al.Paunescu consideră că acest grup reprezintă deja o comunitate de păstori şi producători.Mezoliticul de la Est de Prut este mai bine documentat, cauză constând în numărul mai mare de monumente descoperite, dar care în esenţă păstrează caracteristicile generale ale aşezărilor mezolitice de la vest de Prut.

Printre cele mai timpurii aşezări mezolitice sunt cele de la Molodova V (nivelul 1A si 1), Molodova I (nivelul I), Cormani(nivel A si B), Otaci, Oselivka, situate în lunca Nistrului, descoperite de I.Botez si N.Moroşan, cea de la Frumuşica descoperită de V.Marchevici, de la Taxobeni descoperită de I.Borziac, grota Brânzeni (nivel superior) descoperită de N.Chetraru. Staţiunile de la Nistru au fost incluse de către A.Cernîs în 4 culturidiferite – Molodova, Oselivka, Otaci, Frumuşica, iar de către de M.Brudiu incluse în cultura tardenoas.

Pe lângă uneltele din piatră au fost descoperite unelte şi arme din os şi corn.Mezoliticul din zonă are 2 faze de evoluţie – una timpurie, cu culturi de origine autohtonă sau legate de alte regiuni. Cronologic coincide cu mileniul XI/X-IX î Hr.

Etapa dată este mai bine documentată, datorită condiţiilor geoclimaterice de păstrare, spre deosebire de cele din faza a doua deteriorate (mil. IX-VII  îHr..).Îndeletnicirile de bază ale populaţiilor mezolitice rămân în fond cele din paleolitic – vânatul, culesul, pescuitul, precum prelucrarea pietrei şi a lemnului.Totuşi, apar şi îndeletniciri noi ca,cultivarea plantelor si cresterea animalelor, care vor deveni ocupaţiile de bază ale oamenilor epocilor ulterioare.

În acest sens, I.Borziac menţionează criza economiei bazate pe vânătoare şi cules şi începutul procesului de neolitizare, sub influenţa directă a comunităţilor neolitice sudbalcanice.Astfel mezoliticul reprezintă veriga de legătura dintre epoca veche şi cea nouă a pietrei, precum şi puntea de trecere de la economia de consum la cea de producere.

Geologia, ştiinţa care studiază, printre altele, istoria pământului, a împărţit evoluţia pământului în mai multe etape: paleozoicul sau era primară, mezozoicul sau era secundară şi neozoicul care corespunde erei terţiare şi cuaternarului. Dintre aceste etape, face obiectul interesului nostru doar ultima, respectiv cuaternarul, pentru că la nivelul acestei etape este semnalată aparţia omului, motiv pentru care etapa se mai numeşte şi  perioada homozoică sau antropogenă. La rândul lui, cuaternarul cuprinde două mari subdiviziuni: pleistocenul sau diluvium( circa 1.8 Ma şi 10 Ka BP ) şi holocenul sau actualul, care se diferenţiază net una de alta prin caracteristicile climei. Vârsta geologică specifică cuaternarului poate fi relizată  prin două mijloace :

1.      datări relative unde se pot asocia evenimente pe baza ordonării straturilor geologice şi a succesiunii speciilor de faună şi floră găsite,cât şi al gradului lor de evoluţie,tipologia artefactelor ( obiecte create de om )

2.      datări absolute care ne arată  cu acurateţe,prin folosirea metodei cu carbon 14 ( C 14 )-pentru vârste de cel mult 40-50000 de ani;potasiu-argon;seriile izotopilor de uraniu sau prin termoluminisenţă ,dar nu numai, in ajutorul determinării vârstei se mai folosesc si izotopii stabili ai oxigenului (O 16 si O 18 )in baza cărora s-a stabilit o scară cronologică  care în prezent,reprezintă sistemul de referinţă fundamental pentru ordonarea tuturor evenimentelor din cuaternar.

Popularity: 32%

Forţele Armate ruse vor testa circa 12 rachete balistice pe an în următorul deceniu, declara un înalt oficial rus.

“Acum efectuăm 10-12 lansări de rachete balistice pe an şi vom menţine acest nivel în viitorul apropiat,” până în 2020, declara generalul Alexander Burutin, şef adjunct al statului major al armatei ruse, în faţa comisiei de apărare din parlamentul rus.

Comisia a dat aviz anterior camerei inferioare a parlamentului rus să artifice noul tratat de reducere a armelor strategice cu SUA.

El declara că în conformitate cu noul tratat, Rusia va transfera Statelor Unite datele telemetrice a doar cinci lansări de rachete balistice pe an.

De asemenea, arăta că Rusia nu va distruge nici o rachetă sau rampă de lansare a cărui viaţă de serviciu nu s-a terminat.

Burutin declara că anii trecuţi, Rusia a eşuat să modernizeze scutul său nuclear strategic.

Tratatul a fost semnat pe 8 aprilie la Praga, înlocuind tratatul START 1, ce a expirat în decembrie 2009.

Documentul a fost supus Senatului american pe 13 mai, iar Dumei pe 28 mai. Preşedinţii rus şi american s-au înţeles ca procesul de ratificare să fie simultan.

Noul pact stipulează că numărul de focoase nucleare va fi redus la 1.550 de fiecare parte.

Sursa: Antena3.ro

Popularity: 3%

Statele Unite au avut probleme serioase, sâmbătă, cu 50 de rachete nucleare. Potrivit unor oficiali din domeniul Apărării, citaţi de Wall Street Journal, rachetele nu au putut fi lansate timp de 45 de minute, echipe militare fiind trimise pentru a afla care este cauza incidentului.

Şi preşedintele Barack Obama a fost informat despre incident, o dovadă în plus a seriozităţii acestui incident. Potrivit unui oficial din domeniul Apărării, o pană de curent a condus la întreruperea comunicaţiilor între centrul de Control şi rachetele de la baza aeriană F. E. Warren, din Wyoming.

Însă, oficialii din Apărare susţin că “nu a existat nicio ameninţare pentru public”, iar rachetele au fost supravegheate tot timpul de forţele aeriene. Nu se cunoaşte cauza penei de curent însă se presupune că nu a fost un act deliberat.

Statutul escadrilei care deservea rachetele balistice era “LF Down”, potrivit revistei Atlantic, citată de Mediafax. Asta înseamnă că cei care se aflau în buncărul rachetelor nu puteau comunica cu acestea.

Sursa: Antena3.ro

Popularity: 4%

Romii sunt ţinta preferată a politicienilor maghiari şi a formaţiunii paramilitare Garda Ungară. Este concluzia unui raport al comitetului Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a criticat sever Ungaria, pentru situaţia romilor.

Unul dintre experţi susţine chiar că poliţia îi supune la cele mai rele tratamente. Începând de la 1 ianuarie, Ungaria, unde locuiesc aproximativ 700.000 de romi, va deţine preşedinţia semestrială a Uniunii Europene şi a anunţat deja că integrarea romilor va fi o prioritate.

Partidul extremist Jobbik, aflat la guvernare din luna aprilie, susţine crearea unor lagăre speciale, unde să fie închişi romii, care comit infracţiuni.

Sursa: Antena3.ro

Popularity: 6%

China a bătut America, se pare, în ceea ce priveşte supercomputerele, construind o maşinărie care este mai rapidă decât oricare alta.

Supercomputerul chinezesc, Tianhe-1A, face 2,507 trilioane de calcule pe secunde.

Computerul valorează 79 de milioane de dolari, a fost construit în doi ani de 200 de ingineri şi trebuie ţinut la “frigider”.

Are o viteză de 2.507 petaflopi, de 1,4 ori mai puternic decât actualul supercomputer al americanilor, Cray XT5 Jaguar, de la Departamentul SUA pentru energie.

Profesorul Jack Dongarra, care a creat clasamentul celor mai rapide 500 de supercomputere din lume, spune că cel chinezesc îl bate rău pe cel american.

Tianhe-1A, care înseamnă Calea Lactee în mandarină, are de 14.000 de ori mai multă putere de procesare decât computerele normale. Are 7.000 de procesoare pentru grafică.

Cel mai interesant este că, în ciuda vitezei sale enorme, este şi mult mai ecologic decât supercomputerul american – diferenţa în consumul de energie poate alimenta 5.000 de case pe an.

Sursa: Realitatea.net

Popularity: 3%

Video:

Explicatia plauzibila este ca persoana din imagine foloseste un aparat auditiv.Mai jos sunt doua link-uri cu aparare auditive existente in perioada respectiva.

1.
Western Electric Model 34A “Audiphone” Carbon Hearing Aid:
http://www.hearingaidmuseum.com/gallery/Carbon/WesternElectric/info/westelect34a.htm

2.
1924 Siemens hearing aide:
http://hearing.siemens.com/sg/10-about-us/01-our-history/milestones.jsp?year=1924

Popularity: 8%

România ar putea găzdui o bază radar în cadrul scutului anti-rachetă al NATO, comentează Financial Times, citat de NewsIn. Ţara noastră este, alături de Bulgaria, printre variantele de rezervă, dacă Turcia refuză proiectul.

România sau Bulgaria sunt opţiuni pentru o eventuală găzduire a unei baze radar în cadrul scutului antirachetă al NATO, dacă Turcia nu îşi va da acordul pentru a primi pe teritoriul său un astfel de sistem, scrie Financial Times, citat de NewsIn.

România negociază deja cu Statele Unite găzduirea a 24 de rachete terestre interceptoare de tip SM-3, care ar urma să fie desfăşurate în 2015 în cadrul arhitecturii americane a scutului antirachetă, care, în concepţia administraţiei Obama, va avea mai multe etape.

La summitul NATO de la Lisabona, care se desfăşoară luna viitoare, liderii celor 28 de state trebuie să-şi dea acordul pentru un scut antirachetă al alianţei, construit pe baza elementelor scutului american antirachetă.

Potrivit Financial Times, SUA au obţinut un sprijin larg în cadrul Alianţei pentru un sistem de comandă şi control al NATO în apărarea antirachetă.

Administraţia Obama a urmărit să câştige sprijin din partea alianţei în ansamblu pentru planurile sale de apărare antirachetă, în parte pentru a risipi îndoielile Ankarei faţă de propunerea Washingtonului de a găzdui o bază radar pe teritoriul turc, susţine cotidianul economic britanic. Guvernul turc a spus că ar fi mai degrabă de acord cu un proiect antirachetă la nivel NATO decât cu un efort bilateral SUA-Turcia îndreptat împotriva Iranului.

Washingtonul se confruntă cu unele obiecţii din partea Turciei, ţară care s-ar califica cel mai bine pentru găzduirea unui sistem radar în cadrul scutului antirachetă. Ankara este grijulie să nu rişte o deteriorare a relaţiilor sale cu Iranul, stat vecin, ceea ce ar fi de natură să-i submineze poziţia în regiune. În aceste condiţii, SUA şi Turcia încearcă să evite o confruntare la summitul de la Lisabona, după un an în care relaţiile tradiţional bune ale Ankarei cu Occidentul au fost tensionate, scrie Financial Times. Principala divergenţă o constituie reticenţa Turciei de a aproba planurile antirachetă ale NATO – în condiţiile în care deciziile Alianţei trebuie luate în unanimitate, precum şi obiecţiile pe care Ankara le are în legătură cu unele formulări din noul concept strategic al Alianţei.

Ankara vrea garanţii că scutul va proteja întregul teritoriu turc şi, pe de altă parte, nu este de acord să împărtăşească date cu Israelul. Turcia este nemulţumită şi de unele prevederi referitoare la relaţiile cu Uniunea Europeană, precum şi în privinţa reformării structurii de comandă a NATO. Ankara insistă, de asemenea, ca strategia NATO să nu descrie Iranul şi Siria ca ameninţări.

Washingtonul şi Ankara şi-au sporit contactele la nivel înalt pentru a preîntâmpina orice divergenţe neplăcute la summit.

La Washington, unii oficiali speră că Turcia îşi va da acordul în cele din urmă pentru apărarea antirachetă, evitând o deteriorare şi mai puternică a relaţiilor cu SUA. În acelaţi timp, aceşti oficiali recunosc că rezultatul încă nu este sigur, iar disputa rămâne deocamdată nerezolvată.

Pe de altă parte, sprijinul NATO pentru apărarea antirachetă este un prim pas necesar, dacă alianţa va ajunge la o înţelegere cu Moscova pentru cooperare în cadrul sistemului antirachetă, unul dintre obiectivele pe care şi le propune summitul de la Lisabona, unde va veni şi preşedintele rus, Dmitri Medvedev.

Sursa: Realitatea.net

Popularity: 3%

Popularity: 5%

Popularity: 5%

Popularity: 3%

Popularity: 3%

Al treilea Razboi Mondial NU începe pe 11 noiembrie 2010.

Popularity: 6%